Mă doare privirea pierdută în alb
Şi glasul ce strigă lipsit de ecou...
Fiinţa îmi plânge cu picuri de gheaţă,
Mi-e sufletul prins în albul cavou.

Privesc către cer...dar albul tot vine,
Şi fulgii dansează un dans glaciar...
S-a dus bucuria şi farmecul iernii
Capcana de alb face totul ilar!

Croiesc prin pustiul de nea o cărare
Cu gândul măcar evadez...să găsesc
O altă fiinţă să-i spun că mă doare
Zăpada din mine...şi vreau să trăiesc!

Dar ştiu că-ntr-o zi va fi iar primăvară...
Cu iarbă...şi flori...şi soare...şi cânt...
O, dă-ne putere să trecem prin iarnă
Isuse iubit prin Duhul Tău Sfânt! Amin!

Vulcan-12-02-2012
Mary